Citate din Odă unei privighetori

10 versuri celebre din Ode to a Nightingale (1819), de John Keats, cuvânt cu cuvânt, cu explicația fiecăruia și sursa sa.

Lectură de 2 min · 80 rânduri

1. 1

   My heart aches, and a drowsy numbness pains
   My sense, as though of hemlock I had drunk,
   Or emptied some dull opiate to the drains
   One minute past, and Lethe-wards had sunk:

   Semnificație: Cântecul privighetorii îi aduce o plăcere atât de copleșitoare, încât poetul se simte amorțit, drogat și desprins de conștiința obișnuită.

   The poetStrofa 1, versurile 1–4Copiază
2. 2

   O for a beaker full of the warm South,
   Full of the true, the blushful Hippocrene,
   With beaded bubbles winking at the brim,
   And purple-stained mouth;

   Semnificație: Tânjește după un vin care întruchipează căldura sudului, belșugul naturii și inspirația poetică.

   The poetStrofa 2, versurile 15–18Copiază
3. 3

   Where but to think is to be full of sorrow
   And leaden-eyed despairs,
   Where Beauty cannot keep her lustrous eyes,
   Or new Love pine at them beyond to-morrow.

   Semnificație: Conștiința umană aduce tristețe, fiindcă frumusețea se stinge, iar iubirea romantică nu poate rămâne neschimbată.

   The poetStrofa 3, versurile 27–30Copiază
4. 4

   Away! away! for I will fly to thee,
   Not charioted by Bacchus and his pards,
   But on the viewless wings of Poesy,
   Though the dull brain perplexes and retards:

   Semnificație: Hotărăște să ajungă la privighetoare prin poezie și imaginație, nu prin alcool, în ciuda limitelor gândirii obișnuite.

   The poetStrofa 4, versurile 31–34Copiază

O poezie pe zi, în căsuța ta de e-mail Adresa ta de e-mail Trimite-mi poezii În fiecare dimineață, câte o poezie clasică. Te poți dezabona oricând.

5. 5

   Already with thee! tender is the night,
   And haply the Queen-Moon is on her throne,
   Cluster’d around by all her starry Fays;

   Semnificație: Imaginația îl poartă în lumea nocturnă a păsării, unde își închipuie luna ca pe o regină înconjurată de stele.

   The poetStrofa 4, versurile 35–37Copiază
6. 6

   Darkling I listen; and, for many a time
   I have been half in love with easeful Death,
   Call’d him soft names in many a mused rhyme,
   To take into the air my quiet breath;

   Semnificație: În întuneric, își amintește cât de des și-a imaginat moartea ca pe o eliberare blândă.

   The poetStrofa 6, versurile 51–54Copiază
7. 7

   Now more than ever seems it rich to die,
   To cease upon the midnight with no pain,
   While thou art pouring forth thy soul abroad
   In such an ecstasy!

   Semnificație: Cântecul extatic al păsării face ca acesta să pară un moment deosebit de tentant pentru a muri în pace.

   The poetStrofa 6, versurile 55–58Copiază
8. 8

   Thou wast not born for death, immortal Bird!
   No hungry generations tread thee down;
   The voice I hear this passing night was heard
   In ancient days by emperor and clown:

   Semnificație: Își imaginează cântecul privighetorii ca fiind atemporal, unind oamenii de-a lungul generațiilor și al claselor sociale.

   The poetStrofa 7, versurile 61–64Copiază
9. 9

   Forlorn! the very word is like a bell
   To toll me back from thee to my sole self!
   Adieu! the fancy cannot cheat so well
   As she is fam’d to do, deceiving elf.

   Semnificație: Un cuvânt care îi amintește de singurătate îi întrerupe evadarea în imaginație, iar el înțelege că fantezia nu-l poate elibera definitiv de sine.

   The poetStrofa 8, versurile 71–74Copiază
10. 10

    Was it a vision, or a waking dream?
    Fled is that music:—Do I wake or sleep?

    Semnificație: Odată ce cântecul dispare, el nu-și poate da seama dacă experiența a fost reală sau doar un vis.

    The poetStrofa 8, versurile 79–80Copiază

Întrebări despre aceste versuri

De ce numește Keats privighetoarea nemuritoare?

Pasărea individuală e muritoare, însă cântecul ei pare să dăinuie de-a lungul secolelor, prin generațiile succesive de privighetori. Keats pune această continuitate în contrast cu scurtimea și suferința vieții omenești.

Ce înseamnă versurile finale din „Oda privighetorii”?

Vorbitorul revine dintr-o stare de absorbire în imaginație, nesigur cum să descrie ceea ce a trăit. Întrebările rămase fără răspuns lasă nerezolvată granița dintre conștiința obișnuită și evadarea poetică, asemenea unui vis.